Saint Mary's Romanian Orthodox Church
Romanian Orthodox Episcopate of America
Service schedule Mai 2016

PROGRAMUL SLUJBELOR IN SAPTAMANA PATIMILOR

Programul religios in perioada 18-24 aprilie 2016

Programul religios in perioada 11-17 aprilie 2016

                                                                                                                                          

Miercuri 13 Aprilie - ora 6 pm Spovedanii 
ora 7 pm Denia canonului cel Mare a Sf Andrei Criteanul -Spovedanii

Vineri - 15 Aprilie - ora 6 pm Spovedanii
ora 7 pm Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu -Spovedanii

Sâmbăta - 17 Aprilie ora 9 am Utrenie 
ora 10 am Sf Liturghie urmată de parastase si pomeni (sâmbetele morților)

Duminica 17 Aprilie ora 9 am Utrenie 
ora 10 am Sf Liturghie urmată de cafea in sala Socială

După cafea convocăm o scurta ședinta cu Consiliu asociației Doamnelor in vederea organizării sărbătorilor pascale

 

Holy Unction service

Seara duhovniceasca deosebita la Biserica "Sfanta Maria"

- JOI 7 aprilie ora 7 PM- Taina Sfantului Maslu-

savarsita de 9 preoti, urmata de rugaciuni speciale pentru sanantate si dezlegare.

Va asteptam pe toti cu mare drag sa ne rugam impreuna.

Iacob 5, 14-15. ”Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.”

 

     

Temeiurile biblice ale Tainei Sfantului Maslu

Taina maslului este lucrarea sfanta savarsita in numele Sfintei Treimi, de catre preotii Bisericii, prin care se impartaseste credinciosului bolnav harul nevazut al tamaduirii sau usurarii suferintelor trupesti, intarirea su­fleteasca, iertarea pacatelor. Partea vazuta consta din ungerea cu untdelemn sfintit, dupa ce s-a invocat prin rugaciuni speciale mila lui Dumnezeu prin puterea Sfantului Duh asupra celui bolnav.
Taina maslului nu se poate confunda cu Taina sfantului mir (mirungerea) si nici cu miruirea. Taina sfantului mir impartaseste credinciosu­lui harul pentru cresterea duhovniceasca. Taina maslului se savarsestea la cererea bolnavului sau apropiatilor sai - rude, prieteni - in vederea insanatosirii sau in perspectiva eshatologica : iertarea pacatelor care au dus la suferinta, la tulburarea sufletului, sau pentru raspuns bun la dreapta judecata (judecata particulara si apoi cea obsteasca).
In Sfintele Evanghelii si in toate rugaciunile (sapte la nu­mar) din randuiala Tainei maslului, Dumnezeu este invocat ca "doctorul sufletelor si trupurilor noastre, a Carui mila este nemasurata...", iar dupa fiecare rugaciune si invocare, credinciosii canta : "Stapane, Hristoase, Milostive, miluieste pe robul (robii) Tau". Insasi cantarea il arata pe Mantuitorul Hristos ca "Vindecatorul si ajutatorul celor ce sunt in dureri". De la Dumnezeu se cere : "tamaduire neputinciosului robului Sau... cel ce mult a gresit...".
Insanatosirea bolnavului se cere prin rugaciune de la Dumnezeu, fi­indca insusi Fiul Sau a luat trupul nostru. In calitatea sa de "templu al Sfantului Duh" (I Cor., 6, 19), trupul are capacitatea de a fi vindecat si curatit prin materia vazuta si sfintita, untdelemnul. Boala nu este numai un rezultat al pacatelor personale nemarturisite, ci si o urmare fireasca a ereditatii. Se stie ca din parinti viciosi se pot naste copii cu malfor­matii. "Pana la al saptelea neam voi pedepsi faradelegea" (Lev., 26, 31) ; "parintii mananca agurida si se strepezesc dintii copiilor" (Ier., 31, 29). Inainte de Taina sfantului maslu se cere bolnavului sa-si marturiseasca pacatele pentru iertare in Taina spovedaniei ca sa Se poata invrednici apoi si de Sfanta imparta­sanie. Sunt si cazuri cand si cei din jurul bolnavului trebuie sa-si marturi­seasca pacatele in Taina spovedaniei ca sa fie impreuna rugatori cu cel in suferinta, pentru insanatosire. Sfantul maslu este o taina a participa­rii comune la ridicarea din patul suferintei, o comuniune de rugaciune pentru sufletul celui chinuit. Pentru aceasta, se invoca ajutorul Preasfintei Fecioare, al Sfintei Cruci, ajutorul sfintilor si ingerilor, al tuturor slu­jitorilor traitori in Hristos si in comuniune cu sfintii.
Taina maslului nu este izolata, ci precedata de slujbe speciale : la Sfinta Liturghie se scot particele pentru cei bolnavi, se savarsesc acatiste si paraclise pentru iertarea pacatelor si insanatosirea celor aflati pe pa­tul suferintei.
Elementele constitutive si con­crete ale acestei Taine: preotii savarsitori - ca cei ce poarta harul ta­maduirii din preotia si slujirea Mantuitorului Hristos , primitorii ei, care sunt indeosebi cei bolnavi trupeste, dar si cei bolnavi sufleteste, sunt pri­miti cu bunavointa si tratati ca niste frati, fiindca poarta chipul lui Dum­nezeu si ranile suferintei Mantuitorului. Materia sfintita este untdelem­nul si faina (Marcu 7, 22-25) etc. Efectul imediat este intarirea credintei celui deznadajduit, prin cainta sincera si pocainta totala ; primirea haru­lui intaritor si al iertarii, certitudinea indurarii Mantuitorului la Judecata particulara si obsteasca.
Aceasta Taina sfintii apostoli o savarsesc dupa invierea Domnului, indata dupa Cincizecime, ca Taina a Bisericii, potrivit cuvintelor Mantuitorului: "...in numele Meu veti scoate demonii... pe bolnavi mainile veti pune si se vor insanatosi..." (Marcu, 16, 17-18).
Despre practicarea acestei sfinte Taine ne vorbeste sfantul Iacov : "Daca este cineva bolnav, sa cheme pe preotii Bisericii si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in numele Domnului. Ruga­ciunea facuta cu credinta va izbavi pe cel bolnav si Domnul il va vindeca, iar daca a facut pacate ii vor fi iertate... Mare putere are rugaciunea ce­lui fara de prihana..." (Iacov, 5, 14-16). Din cuvintele apostolului Iacov reiese ca maslul este o lucrare sfanta vazuta, care era cunoscuta si prac­ticata de Biserica inainte de a scrie el epistola. Aceasta lucrare se savarsea "in numele Domnului". Sfantul Iacov ne incredinteaza ca prin Taina maslului se impartaseste crestinului harul vindecator pentru bolile trupesti si sufletesti. Maslul este deci o lucrare vazuta, savarsita de preotii Bisericii, prin care se impartaseste harul nevazut.
Invatatura catolica
Biserica romano-catolica a socotit Taina maslului o ceremonie ad­ministrata celor aproape de moarte, numai pentru intarirea sufletului in momentele agoniei. De aici si denumirea de un­gerea cea mai de pe urma, data acestei Taine. Dar practica aceasta, pri­vind Taina sfantului maslu, este departe de practica apostolica, potrivit invataturii Bisericii Ortodoxe. Sfantul Iacov vorbeste despre bolnavi in general si nu numai despre cei grav bolnavi, aratand ca maslul nu este savarsit in vederea sfarsitului apropiat, ci pentru vindecarea bolnavului : "Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav, si Domnul il va ridica" (Iacov, 5, 15), de aceea este nevoie de spovedanie si de Sfanta imparta­sanie : "Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54 si 58). Iar din punct de vedere psihologic, Taina sfantului maslu, administrandu-se numai celor greu bolnavi si stiindu-se ca ea este o pregatire pentru moarte, in loc sa linisteasca si sa intareasca, mai mult ii tulbura pe cei bolnavi.
Si in privinta savarsirii Tainei, Biserica Apuseana are alta practica, nu cea din traditia apostolica. Astfel, untdelemnul, care se foloseste ca materie a Tainei, se sfinteste de episcop, iar preotii numai il adminis­treaza. Practica contravine cuvintelor sfantului Iacov care spune ca unt­delemnul trebuie sfintit de preoti, cu prilejul savarsirii maslului, si nu mai inainte, de catre episcop ca la Confirmare. Invocarea harului Du­hului Sfant pentru vindecarea celui bolnav este indicata de sfantul Iacov : preotii trebuie sa se roage pentru acela si sa-l unga cu untdelemn sfintit (Iacov 5, 14 si 15).
Dupa invatatura ortodoxa, prin Taina maslului se impartaseste harul care vindeca bolile trupesti si sufletesti si se iarta pacatele (Mar­turisirea ortodoxa I, 119) : "Rugaciunea credintei va mantui pe cel bol­nav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate se vor ierta lui" (Iacov 5, 15).
Invatatura protestanta
Protestantii resping Taina maslului, invocand unele texte biblice si interpretandu-le altfel decat invatatura de veacuri a Bisericii celei una. Astfel :
1) In Biblie, zic unii, nu se gaseste instituirea maslului de catre Hristos. Deci nu poate fi nici admisa ca Taina, nici practicata de preoti si nu are efecte asupra bolnavilor.
Aceasta afirmatie evita textele Vechiului Testament care o preinchipuie in diferite situatii. Instituirea a fost facuta de catre Mantuitorul (prin diferite vindecari), si apoi Taina a fost practicata de sfintii apostoli dupa Pogorarea Sfantului Duh.
Chiar inainte de Cincizecime, ucenicii, propovaduind in cetati, "sco­teau multi demoni, ungeau pe bolnavi cu untdelemn si vindecau" (Marcu 6, 12-13). Dupa pogorarea Sfantului Duh practica era cunoscuta ca Taina : "...cei bolnavi sa cheme preotii Bisericii..." (Iacov, 5, 14-15). De aseme­nea, scrierile apostolice indica nenumaratele vindecari si ridicari de pe patul suferintei, cu ajutorul "ungerii minunate si rugaciunii curate".
2) Maslul ar ii o practica aflata in toate religiile, si crestinii au pre­luat-o, dar nu poate fi o Taina.
Este adevarat, multe ceremonii se aseamana, fiindca toate au folosit omului, dar Taina maslului, asa cum am vazut, a fost prefigurata in Vechiul Testament, iar Mantuitorul "doctorul trupurilor si sufletelor noastre" a instituit-o ca un mijloc de insanatosire prin harul Sfantului Duh, prin "darul vindecarii" (I Cor., 12, 9).
3) Exista vindecari prin cuvant, spun altii, prin rugaciune, fara unt­delemn, asa cum arata chiar Domnul (Marcu, 16, 18; Fapte, 18, 10), deci n-ar avea rost ceremonia maslului.
Intr-adevar Mantuitorul, ca Dumnezeu adevarat si om desavarsit, putea savarsi orice minune si vindecare fara elementele folosite de catre Biserica, "fiindca la Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Matei 19, 26). Insa si apostolii s-au folosit, in vindecari, de faina, untdelemn, de obiecte.
Untdelemnul ca si faina sunt si mijloace de savarsire a Tainei maslu­lui, asa cum la botez se foloseste apa, la Euharistie painea si vinul etc, prin care lucreaza harul Sfantului Duh, la rugaciunea preotului si cre­dinta celor bolnavi, sau a acelora care i-au adus la maslu. Asa cum sla­banogul a fost purtat de prietenii sai si introdus prin acoperisul casei in fata Mantuitorului si vindecat (Marcu 2, 2-5), acelasi lucru se intampla si cu cei ce vin la slujba aceasta, primind vindecare sau mangaiere (Rom., 15, 1-7). Uneori si Mantuitorul a folosit diferite materii in cazul vinde­carilor (Ioan 9, 6-8) si chiar anumite locuri (Luca 10, 34; Ioan 5, 2-6 etc).
4) Nu toti bolnavii se vindeca dupa slujba maslului, ceea ce ar dovedi ca nu este o Taina. Unii chiar mor, deci nu ar avea loc lucrarea Sf. Duh, ci in cel mai bun caz ar fi un simbol, sau o practica a preotilor.
Dar nici la spital nu se vindeca toti, desi tuturor li se administreaza aceleasi medicamente, poate aceeasi operatie, ingrijire si asistenta. Iar slujba sfantului maslu este pentru toti cei ce o doresc, insa efectul depinde de credinta bolnavului si de iertarea pacatelor lui de catre Dumnezeu, si intr-o masura si de credinta celor ce-l insotesc. In caz de necredinta si apostazie, nu se poate vorbi de mantuire : "...nu a putut sa faca nici o minune... si se mira de necredinta lor..." (Marcu 6, 5-6).
In concluzie, maslul este o lucrare a lui Hristos in biserica, adica o Taina, din cele sapte Taine instituite de El, prin care ni se impartaseste harul Du­hului Sfant pentru vindecarea de boli trupesti si sufletesti si intarirea sufletului in fata incercarilor omului pe pamant.
sursa:crestinortodox.ro

Service schedule for the week 1st-10th of April 2016

Vineri 1 Aprilie       5 pm spovedanii

                              7 pm Sf Liturghie , a Darurilor mai înainte sfințite 

Sâmbăta 2 Aprilie - 9 am Utrenie 

                             10 am Sf Liturghie urmată de parastase (Sâmbetele morților ) si pomeni

Duminica 3 Aprilie - 9 am Utrenie

                              10 am Sf Liturghie-urmată de cafea in sala socială

Joi 7 Aprilie -7 pm Taina Sf Maslu - cu 7 preoți

Vineri 8 Aprilie 6 pm Spovedanii

                       7 pm - Pavecernita Mare , urmată de spovedanii

Sâmbăta 9 Aprilie -9 am Utrenie

                          10 am Sf Liturghie urmată de parastase ( sâmbetele morților ) si pomeni / spovedanii

Duminica 10 Aprilie- 9 am Utrenie 

                            10 am Sf Liturghie urmată de cafea in sala Socială

Programul religios- Martie 2016

Canonul cel mare al Sfantului Andrei Criteanul

Miraculous Myrrh-Streaming "Hawaiian" Iveron Icon of the Birthgiver of God

Parish bulletin- February 2016

Actualizarea serviciului religios pentru Duminica 24 Ianuarie 2016

,, Din cauza condițiilor meteorologice masa lunară de strângere de fonduri se amâna pe 31 Ianuarie , Duminica 24 Ianuarie 2016 - programul va fi normal 9 am Utrenie ; 10 am - Sf Liturghie urmată de rugaciune pentru făuritorii Unirii Principatelor , iar in Sala socială vom sărbători Ziua Unirii '' ne pare rau pentru inconvenienta.

Protos Dr. Chesarie Bertea

24 Ianuarie- Sarbatorirea Unirii Principatelor Romane

 

Hora Unirii!

24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Cum s-a făcut Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza.

 

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859- Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

Principatele române, din mâinile rușilor și turcilor, în ale marilor puteri europene

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

Falsificarea alegerilor, un obstacol pentru Unire

În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.

Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.

Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate. În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toți s-au pronunțat pentru Unirea Pprincipatelor Moldovei și Țării Românești.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri. Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata. Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.

Surpriza alegerilor domnitorilor din cele două principate

În anul următor, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iași, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o săptămână, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri și la București, iar profitând de faptul că Marile Puteri nu specificau clar că principatele române nu pot fi conduse de același domnitor, și aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu două principate conduse de același domnitor.

Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.

În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominație austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

După 154 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne va face din nou să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România. Mulțumim istoricului Liviu Zgârciu de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia pentru disponibilitatea și răbdarea cu care ne-a povestit cum s-a petrecut evenimentul.

sursa: alba24.ro

Revelion 2016

Parish bulletin- January 2016

Merry Christmas!

Biserica ortodoxa romana Sf Maria , Elmhurst NY, cu pretuire va invita la un concert extraordinar de colinde ,,E Sara Ajunului", azi Joi 24 decembrie 2015 - la ora 7 pm - vecernie si concert - in memoria tuturor celor care au luptat pentru libertate in diaspora si a celor morti in temnitele comuniste si la Revolutia din Decembrie 1989 - vor concerta - prof. Cezar Giosan voce & chitara , soprana Maria Cruceru &  Pian maestru Jose Alvarez si grupul de colindatori ai bisericii Sf Maria . Va asteptam!


Va reamintim si va invitam sa fiti parte la toate slujbele prilejuite de marele eveniment al Nasterii Domnului - in Ziua de Craciun -25 Decembrie -dupa Sf Liturghie va invitam la un spectacol de traditie si colinda romaneasca inedit ,, Raspunsul colacului si inchinatul paharului la casa fetei '' obicei din zona Codrului Maramures pus in scena de asociatia tinerilor ( AROY) a bisericii Sf Maria coordonator Iustin Bertea -imbinat cu colinde sustinute de grupul bisericii noastre - apoi copiii scolii duminicale vor sustine un program de poezie si colinde in fata lui Mos Craciun care va imparti daruri tuturor .Ulterior sunteti asteptati in sala sociala la receptia de Craciun .

Biserica Sf Maria cu pr Chesarie Bertea si Consiliu Parohial va ureaza Craciun fericit cu roade bogate si alese Impliniri iar Anul Nou cel care vine sa va aduca impliniri si mantuire , gandul rugaciunii si sfintirea sufletului !

Concert de muzica clasica

Service schedule from 14th to 27th December 2015

Service schedule for the week 7th-13th of December 2015

STOP DISCRIMINĂRII și HĂRȚUIRII MAJORITĂȚII!

Stop impunerii ateismului ca “religie” oficială de stat!
 
ARGUMENT:
 
Ateismul, o credință ascunsă sub masca necredinței
(de la cultul divinității, la cultul personalității)
Cu toții știm că, atunci când un om obișnuit se declară pur și simplu "ateu", acesta nu face nimic altceva decât să-și mărturisească dezinteresul față de religie în general, pentru tipul credincios el nefiind decât un tip pasiv, necredincios. Numai că, în general, nu este deloc așa... 

 

Ignorarea faptului că până și necredința în Dumnezeu reprezenta de fapt tot o credință, sub o formă ascunsă - Credința că Nu Există Dumnezeu - s-a dovedit, la scurt timp, a fi o mare greșeală. Înlocuirea crezului "Cred într-Unul Dumnezeu...", cu un altul: "Nu cred în niciun Dumnezeu”, prin relație de echivalență, avea de fapt să mascheze o nouă "credință": "Cred că nu există Dumnezeu...", ego-ul propriu înlocuind treptat divinitatea, egoismul înlocuind treptat comuniunea, iar mișcarea sa militantă, deloc inofensivă cum o presupunea autodefinirea inițială, avea să-și manifeste la scurt timp - și până în ziua de azi, după cum se întâmplă și în cazul unor religii - latura sa extremistă și fanatică, de tip religios.
(Religie = ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul; confesiune, credință).
 
Dacă la bazele sale, prin auto-definirea ajunsă populară, ateismul voia să însemne odată un dezinteres total față de religie, o necredință, un indiferentism, ca simplă negare sau refuzare a existenței lui Dumnezeu și a oricărei alte divinități sau zeități, astăzi, acesta, sub forma sa militantă, nu mai respectă deloc aceste principii, ajungând de mult să se manifeste ca anti-credință, ca grupare declarată împotriva lui Dumnezeu - o grupare sectară militantă împotriva teismului (Teism = cea mai generală formă a credinței în existența cel puțin a unei zeități). Mai exact, dacă la începuturile sale "ateism"-ul provenit din grecesculatheos(ἄθεος), s-a autodefinit doar o manifestare pasivă a unei stări de fapt, „fără Dumnezeu”, astăzi acesta nu mai are deloc același caracter, manifestandu-se virulent (încă din perioada comunistă) "împotriva lui Dumnezeu", ca anti-teism. 
 
Faptul că ateismul și-a modificat, la scurt timp după apariția sa, puternic, structura, și că nici pe departe nu mai putem vorbi despre ceea ce presupunea ateismul în definirea sa de bază, renascentistă, este demonstrat zilnic de acțiunile concertate care se desfășoară împotriva credinței, a bisericilor și credincioșilor, a învățăturilor și valorilor lor, chiar dacă perioada comunistă, la nivel politic, părea să fie demult apusă. Din păcate, adoptat încă la nivel de conducere și aplicat și manifestat în cadrul tuturor structurilor de stat, în mod fățis, ateismul, care în regimul comunist se manifesta prin impunerea cu forța - distrugând biserici și mânăstiri, încarcerând și ucigând oameni credincioși și confiscând averile pe care aceștia le acumulaseră în cadrul Bisericii lor - astăzi a adoptat și urmărește pas cu pas o nouă strategie: impunerea prin lege.
 
Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental, ca ateismul de astăzi să fie privit în societate ca o credință în ceva (sectă, cult) și nu ca "necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toate structurile oficiale.
 
 
Ateismul, un profanator ascuns sub masca profanului
Necredința presupune indiferentism total față de alte religii și culte, limitarea la lumea cunoscută și fizic-vizibilă, la palpabil, la cogniscibilul limitat fizic. Necredința rămâne, deci, alegerea unui om de a-și autolimita cunoașterea la nivelul materialist, fără a crede sau a nu crede că există Dumnezeu și fără a experimenta în vreun fel asta. Necredința omului obișnuit nu este decât o formă de recunoaștere pasivă a unei stări de fapt. Numai că ateismul pe care îl vedem până și astăzi, făcându-și loc în lumea care se vrea civilizată și democrată - exact cum procedase anterior și în lumea comunistă - nu mai este de mult un indiferentism față de alte credințe, o nepreocupare față de Dumnezeu și de lucrurile care depășesc cunoașterea prin experientare fizică umană: îl vedem hărțuind constant credincioșii, eliminând simbolurile religioase din viața publică, demolând și profanând în continuare biserici, impunându-se în toate domeniile societății (școală, artă etc), iar mai nou, promulgând legi care să răstoarne toate valorile morale și religioase, vrând să excludă abuziv toate celelalte religii tradiționale și, prin ele, întreaga credință, din viața societății.
 
Cum oare să avansăm către o societate dezvoltată, cu adevarat liberă, mai bună, democrată, dacă tot încercăm, la atâția ani după Revoluție, să ne fundamanetăm democrația pe același sistem ateist de alatădată? Ateismul de azi nu mai este nicidecum ne-credință. Anti-credința (sau necredința de tip ateist) este manifestarea puternică a unei convingeri. Întrucât "necredinciosul" de tip ateist-militant, nu poate demonstra că nu există Dumnezeu (așa cum susține că nici omul credincios nu-i poate demonstra reversul), teoria "necredinciosului" nu reprezintă nimic altceva decât rezultatul propriei sale credințe - ca și în cazul credinciosului. 
 
Ateismul rămâne, deci, în mod evident, delimitat de profanul pe care îl invocă. El este activ în societate și militează pentru anti-credință - împotriva oricărei alte credințe, promovând astfel intoleranța și distrugând ideea de comuniune. Destrămarea rămâne principiul de bază al ateismului, egoismul, individualismul, singularul, ego-ul propriu, sinele, fiind soluția oferită pentru înlocuirea comuniunii și a divinității. S-a trecut, astfel, de la cultul religios, la cultul personalității.
 
Cultul personalității reprezintă o atitudine sistematică de admirație (exagerată) provocată și controlată, raportată la o persoană, un lider (sau la o personalitate), considerat (autoconsiderat) ca înzestrat cu calități deosebite, de ordin intelectual, afectiv, organizatoric etc.
 
Uniunea, ca forță puternică, greu de stăpânit, este înlocuită astfel cu individul slăbit, deopotrivă izolat și desacralizat (lipsit de ceilalți și de Dumnezeu), ușor de controlat. Ateismul îl pune astfel, pe om, în locul lui Dumnezeu și îl transformă, ulterior, din ateist profan (ignorant într-un domeniu religios: neștiutor, nepriceput), în profanator (vezi link) (cum l-am văzut în comunism și îl vedem acționând și astăzi, declarat “profan”, dar de fapt demonstrându-se un bun cunoscător al religiilor). Desacralizarea omului, dezumanizarea lui (pentru ateism omul nu mai rămâne trup și suflet, ci doar trup), delimitarea lui de lucrarea lui Dumnezeu, ideea că acesta nu ar reprezenta nimic altceva decât o specie evoluată din maimuță (teorie nedemonstrabilă, deci tot o credință) aveau să marcheze profund noile generații. Impunerea unei fracțiuni egoiste, separatiste, sectare este proiectată astăzi în terorismul prezent în toate statele. Cu toate acestea, ateismul, ajuns și promovat la nivel de conducere, continuă să profaneze omul (cum procedează și cu altarele lui Dumnezeu) chiar prin legile de stat, inoculând, sub formă legală, non-valori ateiste precum consumismul, preversiunile sexuale, ideologia profitului, distrugând valorile tradiționale. Non-valoarea ateismului ajuns la nivel extremist, profanul inoculat generațiilor tinere, ignoranța față de religii (link) alimentează astăzi terorismul la nivel global (necunoașterea temeinică a unei religii, dând naștere unor noi grupări extremiste, care se dau a fi religioase dar, în fapt, nerespectând principiile religiei în cauză, o discreditează - vezi acțiunile extremismului islamist de astăzi - link).
Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental ca ateismul de astăzi să fie privit în societate ca o credință (sectă, cult) și nu ca "necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toate structurile.
 
Ateismul, o sectă 
Netratat drept cult (sectă), ateismul se poate impune nestingherit, astăzi, prin legi de stat, fără a fi în vreun fel acuzat de discriminare și de nelegiuirile comise în trecut sau în prezent, în urma lui căzând, în cel mai bun caz, când și când, câte un regim care se găsește "vinovat". Acuzațiile formulate doar la adresa regimurilor ateiste comuniste, nu și la adresa ateismului care le stătuse la bază, au compromis așteptările pe care oamenii le aveau de la noile “revoluții”. Dacă s-a putut manifesta liber în comunism, acum îl vedem manifestându-se cu aceeași libertate (impunând legi și reguli de viață imorale, ba chiar continuând să elimine din viața publică însemnele și manifestarile religioase, cu aceeași agresivitate de altădată, opunându-se vehement ridicării de biserici și catedrale și cheltuind energii și fonduri mari în lupta împotriva Bisericii și a religiilor în general, instigând lumea prin acțiuni și afirmații înșelătoare). Dacă ieri se impunea prin forță, astăzi vrea să se impună prin lege. Atâta timp cât el nu este privit ca o credință (credința în nimic, credința că Dumnezeu Nu Există) el se poate impune prin legi ale statului, sub masca neutralității de ordin religios, cultic. 
 
În zilele noastre, statul preia și aplică ideile acestui cult, deși în esență se declară "laic". Odată ce persoanele necredincioase susțin că credința nu poate demonstra existența lui Dumnezeu, în mod identic ateismul nu poate demonstra faptul că nu există Dumnezeu, în fața celor credincioși (a majorității). Astfel, statul a ajuns în situația să devină adept și chiar aplicant al unei credințe care se declară non-credință, deși ea funcționează de mult ca "anti-credință" ("contra-religie") în Dumnezeu, deci ca "sectă" (conform cercetătorilor, cuvântul "sectă" înseamnă "contra-religie", derivând din latinescul "secare"="a secționa, a rupe, a diviza", în opoziție cu "religare"="a re-lega" - din care provine "religie"). Ruptură în loc de uniune, egoism în loc de comuniune: divide et impera. 
Acesta este motivul pentru care considerăm fundamental ca ateismul de astăzi să fie privit în societate ca o credință (sectă, cult) și nu ca "necredință", pentru a putea fi identificat și îndepărtat din toate structurile.
 
Ateismul, religia oficială de stat: ieri impusă prin forță, astăzi prin lege
(de la libertatea de conștiință, la lipsa de conștiință)
Noile legi, impuse în ultima vreme de Occident părții Răsăritene, au provocat nemulțumiri extreme și îngrijorări fără precedent în lumea religioasă, dar nu numai. Popoarele din partea de răsărit a Europei și-au simțit imediat vizate tradițiile de sute de ani, obiceiurile și credința, iar valorile locale au fost răsturnate cu totul. Multiplele nemulțumiri ale oamenilor nu par a fi luate, însă, în seamă, datorită unei supuneri a celor care, rând pe rând, se succed la putere, sub influența banului: condițiile impuse de Occident pentru ieșirea din crize pe care, de cele mai multe ori, tot Occidentul le-a creat, încep să semene a șantaj pentru majoritățile înșelate. Numai că, mirajul banului și manipularea prin libertinajul cu grijă asigurat după regimurile anterioare totalitare fac ca renunțarea la valori să nu mai conteze prea mult, nici măcar pentru cei mai conservatori dintre oameni. După impunerea cu forța în timpul comunismului, ateismul ajunge astăzi să se impună prin lege. 
 
În acest context, așa-zisul ateism, altădată susținut fățiș și confundat cu comunismul, devenit puternic militant – de altfel singura "învățătură" prin care omul ar fi putut să devină supus, fără a avea mustrări de conștiință, unor legi degradante, pe care le vedem votate astăzi și care se manifestă împotriva adevăratelor valori (viața umană, căsătorie, iubire, credință ș.a.), doar pentru a stimula și mai puternic dependența de consumism - își găsește locul ascuns, în statul declarat prin Constituție ca fiind "laic". Prin urmare, ateismul rămâne și în prezent: singurul "crez", singura "credință" favorizată și promovată (ilegal) de stat, ca garanție a aplicării noilor legi, fără rezistență din partea maselor. 
 
După Umanismul Renașterii și Iluminism, când statele - în numele binelui comun - au afirmat propriul drept de a interveni în domeniul religios (despotism luminat, iozefinism, jurisdicționism) și după ce în sec. al XIX-lea Creștinismul a fost nevoit să se confrunte cu doctrinele politice precum liberalismul și socialismul, alături de cultura laicismului și cea atee, spre începutul secolului XX el s-a văzut supus efectelor revoluției industriale, ale urbanizării și ale noilor tehnologii de comunicare. Astfel, statele declarate "laice" au făcut să devină din ce în ce mai dificile relațiile cu Bisericile locale, lucru întamplat și în cazul democrațiilor moderne: modernism, laicizare, secularism.
După "libertatea" statului de a avea o altă optică, a apărut ca efect imediat și persecuția fățișă, din partea statului, astfel încât regimul comunist a ajuns la confiscarea (naționalizarea) bunurilor, închiderea majorității bisericilor și mânăstirilor, arestarea persoanelor religioase.
 
Astăzi, ateismul militant, manifestat virulent în comunism, continuă să rămână la putere, abuzând de noi legi și libertăți pe care, practic, și le votează singur. Neutralitatea și dezinteresul de altădată, față de religie, nu-l mai caracterizează nici pe departe. Aceasta a ajuns să fie eroarea fundamentală în care trăiește societatea de astăzi. Iar manipularea de zeci de ani, bazată pe “cultura” ignoranței față de religie, prin care aceste forțe ateiste încearcă să sugereze că nu ele ar fi responsabile de răul din lume, dând vina tocmai pe religii, pare să influențeze și să păcălească, destul de ușor, generațiile tinere, îndoctrinate de ateismul reminiscent al generațiilor comuniste, încă de pe băncile școlii.
 
În fața noii generații, în fața oamenilor debusolați din lumea de astăzi, aflați în căutarea unui răspuns privind existența pe pământ, de unde venim și încotro ne îndreptăm, militantismul statului, care a preluat și se adaptează militantismului minorității ateiste (anti-teiste) de astăzi, violează caracterul "laic" trasat statului prin Constituție, adoptând o anumită credință și militând pentru ea, influențând cu propria sa anti-credință. Criteriile în formularea legilor de astăzi, privind “libertatea credinței”, “egalitatea în drepturi”, “libertatea deplină a conștiinței” impun o neutralitate totală a statului. Astfel, tratarea în mod egal a drepturilor adepților unei credințe - indiferent de credință, de cult, sectă (anti-credință) - este încălcată în mod flagrant (link). Referirile frecvente la ateism ca la un bun-dat, ca la o credință unic-valabilă, infailibilă, formulate de stat (în cadrul adoptării diferitelor legi care încalcă principiile de bază ale religiilor majoritare, legal-recunoscute, fiind un afront la adresa valorilor celorlalte credințe), la credința în neexistența unui Dumnezeu - la fel de nedemonstrabilă (pentru ateiști) ca și existența Lui - ar trebui să aibă loc într-o măsură limitată de justețe și de proporționalitatea cu referirile statului la credință. În schimb, astăzi, termenii religioși sunt excluși din viața publică, iar religiosul este ascuns din istorie. Prozelitismul sectei anti-teiste (ateiste militante), astăzi, se desfașoară nestingherit, în toate mediile. 
(Spre exemplu: Hristos lipsește dintre personalitatile istorice, deși întreaga istorie se împarte în epoci raportate la El - înainte și/sau după Hristos. Sau, în câte dintre imaginile televizate este prezentat mersul la Biserică drept un lucru firesc pentru ziua de duminică, comparativ cu prezentarea unei vieți publice fără credință? etc). 
 
Așa-zisa "neutralite" a statului laic (care invocă aceeași “necredință”) nu reprezintă nimic altceva decât un militantism pentru credința ateiștilor (anti-teism). Statul este pus cu totul, astăzi, în slujba credinței celor care cred că nu există Dumnezeu și luptă împotriva Acestui Dumnezeu. Aflându-se în slujba unei credințe, indiferent care este ea, statul nu mai este nici pe departe un stat laic, neutru. Eliminarea simbolurilor creștine din viața publică demonstrează perfect acest lucru, neînsemnând nimic altceva decât, implicit, o înlocuire cu simboluri (adoptare de valori) ateiste - o manifestare ateistă anti-creștină, adică o certificare a faptului că singura religie recunoscută și susținută de stat în mod explicit devine credința împotriva lui Dumnezeu. Doar astfel, se explică înlocuirea dirijată a obiceiurilor și ritualurilor creștine, cu obiceiuri și ritualuri noi "ateiste" (anti-teiste, în particular anti-creștine, împotriva lui Hristos, antihriste adică sataniste), în lumea de astăzi: ieslele sunt scoase de peste tot în lume din spațiul public, sărbătorile creștine sunt confiscate și/sau înlocuite cu sărbători păgâne (ritualuri devenite "de stat"), de multe ori cu substrat diabolic, albul este înlocuit cu negrul (Halloween, Black Friday), lumina cu întunericul. Statul refuză să mai respecte, astăzi, neutraliatea impusă prin Constituție - în legile și manifestarile sale - și nu mai ține cont, în egală masură, de faptul că Dumnezeu poate la fel de bine să existe, precum susțin alții că nu există. Refuzul de a discuta despre Dumnezeu nu reprezintă, nici el, altceva decât un prozelitism fățiș în slujba ateismului. Cuvântul "Dumnezeu" este înlăturat din vocabularul public al poporului, iar această acțiune devine, de asemenea, o manifestare publică și oficială și o susținere discriminatorie a sectei anti-credință. În ultimii ani, prin îndepărtarea simbolurilor religioase, ale credinței, statul își continuă militantismul indirect pentru anti-credință, și nicidecum pentru neutralitate (Hristos lipsind din istorie, deși arheologii demonstrează regulat asta, sfinții lipsind din rândul personalitaților școlii; anatomia prezentând un trup fără suflet; literatura - o bibliotecă fără Biblie; fizica fiind lipsită de mărturisirile savanților săi despre posibilitatea sau evidențele existenței divinității etc).
 
Doar tratarea ateismului de astăzi (anti-teismului) ca sectă (anti-religie), deci ca credință a cuiva în ceva, și nu ca necredință, va reprezenta o soluție la lumea de astăzi și la frământările prin care trecem. A sosit momentul curățării societății de militantismul ilegal al ateismului care durează de secole și al aplicării unor reguli juste și echitabile pentru toate credințele (fie ele mascate sub termenul ne-credinței). La această oră, militantismul ateist fiind apreciat ca indiferentism, poate milita liber pentru ștergerea oricărei referiri la vreo altă credință, din toate exprimările persoanelor oficiale de stat, din toate manualele școlare, limitând cunoașterea, ascunzând generațiilor viitoare descoperirile spirituale și filozofice ale marilor gânditori ai generațiilor trecute, limitând libertatea la credință prin inspirarea, manifestarea și susținerea discriminatorie a anti-credinței, sub masca neutralității așa-zisei "ne-credințe".
 
Abia după această redefinire (reabordare), statul va putea să recunoască legalitatea sau ilegalitatea unei astfel de secte (anti-credință) - măcar în măsura proporționalității, aplicată tuturor celorlalte culte - la nivel național. Abia apoi, ateismul va putea fi judecat și sancționat just. Această recunoaștere a unei stări de fapt, perpetuată de decenii, este un lucru fundamental pentru societatea de astăzi. Doar astfel, dreptul la propria credință, la manifestarea ei chiar și în spațiul public, poate fi aplicat într-un mod just și echitabil.
 
Genocid spiritual - ateismul, o sectă distructivă
Până atunci, "bisericile" ateiste de astăzi își vor permite să funcționeze nestingherite sub forma școlilor "laice" pe care copiii credincioșilor sunt obligați să le frecventeze. Școlile laice de astăzi, noile "biserici" în care sunt îndoctrinați tinerii noștri, continuă să funcționeze cu susținere de la stat, în timp ce celelalte culte se limitează la fondurile proprii. Pornind de la această realitate, nu doar că trebuie să existe, pentru echitate, o oră de religie în școală, ci religia trebuie să reapară în toate celelalte materii de unde ea a fost ștearsă, în modul firesc în care a fost și este prezentă în viața poporului nostru. Ea trebuie să-și recâștige locul în cultură, în istorie, în geografie, în știință, biologie, în fizică, în societate, peste tot acolo unde gândirea omenească firească, limitată, este depășită de suprafiresc și unde totul devine imaginabil sau sesizabil prin alte moduri decât cele recunoscute de lumea materialistă. Tânăra generație trebuie să aibă la dispoziție toată această avere pe care au acumultat-o și descoperit-o înaintașii noștri, nefiind frustrată de ea, lăsându-i-se libertatea constituțională a propriei alegeri.
 
Trecând de la tipul profan la cel profanator, de la "fără Dumnezeu" la "împotriva lui Dumnezeu", de la necredință la anti-credință, la anti-religie, adică la conditia deja evidenta de sectă, ateismul va continua, sub oblăduirea statului, genocidul spiritual pe care l-a început cu secole în urmă. Această sectă, care continuă să stea ascunsă și să funcționeze legal, la nivele de conducere și în tot sistemul de stat, sub o definiție care nu mai este de mult valabilă, s-a manifestat dintotdeauna distructiv. (Și chiar auto-distructiv, întrucât nici chiar ateismul, fără existența religiei, nu ar mai putea exista, pierzându-și sensul, odată ce nu reprezintă nimic altceva decat o raportare la aceasta, asemenea oricărei alte credințe)
 
O sectă distructivă este un grup de persoane care urmează o mișcare ideologică sau religioasă, în cadrul căreia se practică controlul mintal și care poate fi foarte periculoasă pentru membrii, chiar dacă aparent este inofensivă. Aceste efecte se fac simțite pe termen lung și, în general, culminează printr-un scandal legat de abuzuri materiale, sexuale, de agresiuni fizice, suicideri în masă sau izolate, omucideri sau chiar genocid.
Sectele distructive sunt grupuri care aparent îmbracă forma unor asociații culturale, politice, religioase sau chiar sub pretextul participării la tratamente de medicină alternativă sau grupuri de ajutor social. Se caracterizează prin folosirea tehnicii de convingere coercitivă, ca metodă de influențare socială iar, în prealabil, folosesc tehnici de atragere prin promisiuni.
 
Genocidul spiritual, ale cărui rezultate le vedem astăzi la nivel material în terorismul global, va trebui să fie pedepsit, iar cineva trebuie să răspundă pentru asta. Tolerarea unei secte distructive, susținerea ei chiar de către stat, impunerea unor legi dictate de ea și prozelitismul făcut încă de pe băncile școlii (impus, practic, fără acordul prealabil al părinților sau alte cereri speciale așa cum am văzut pentru ora de religie) nu vor mai putea continua pe calea acestei auto-distrugeri. Libertatea de conștiință, mult invocată astăzi, nu urmărește nimic altceva decât libertatea de a nu mai avea conștiință și, mai mult, mustrări de conștiință. Trecerea de la cultul divinității la cultul personalității - caracteristica de baza a ateismului - nu poate naște și nu a născut decât monștri. 
 
Din anii ’70, Creștinismul s-a găsit înaintea unor noi provocări, care mai caracterizează, încă, prezentul: sectele și fundamentalismul religios. 
Comisia pentru drepturile omului propunea, în 1993, următoarea definiţie pentru sectă: grup care se prezintă sau nu ca religie, ale cărui practici sunt susceptibile de a cădea sub incidenţa legislaţiei ce protejează drepturile persoanei, ori ale legilor unui stat de drept. 
 
Conform raportului MILS6 din 1999, secta era definită ca o asociaţie sau structură totalitară cu obiective religioase declarate sau nu, al cărei comportament aduce atingere drepturilor omului şi echilibrului social. 
 
După atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, atenţia guvernelor s-a îndreptat asupra pericolului grupărilor sectare, acestea căutând să indentifice instrumente prin care să preîntâmpine actele de terorism, la nivelul fiecărui guvern existând câte o comisie sau agenţie specializată în studiul noilor mişcări religioase (Marea Britanie - INFORM, Franta - o comisie parlamentară + una guvernamentală, Austria - Bundesstelle für Sektenfragen, Belgia - divizia Terorism şi secte, din Seviciul de Securitate, Romania - SRI, supravegherea mişcărilor religioase, UE - comisia pentru studierea sectelor.
 
Ateismul de astăzi, manifestat ca anti-teism (iar în ce privește Creștinismul, ca anti-creștinism, antihrist, satanism), trebuie tratat ca sectă distructivă, punând capăt genocidului spiritual asupra altor generații și ferindu-ne copiii de indiferența și de anaflabetismul religios, care, din câte se vede și astăzi, distruge din nou mii de vieți. 
 
Să încetăm să ne aparăm în fața unei minorități care se folosește, acum, de noile legi ale noii lumi democratice așa cum altădată se folosea de comunism, și să ne folosim de ele, la rândul nostru, apărând avantajele majorității noastre, respectate, începând de la vot, în orice stat de drept!
 
Cerem: 
 
- delimitarea totală a statului de convingerile ateiste și tratarea ateismului militant de astăzi ca sectă distructivă;
 
- excluderea adepților ateismului militant din funcțiile publice, după modelul aplicat în țările occidentale în lupta cu sectele distructive;
 
1. Președinta Institutului pentru Religie și Democrație (Diane Knippers) spunea, la adresa Franței aflată în lupta cu secta scientologilor, declarată la nivel de stat distructivă: "Franța este un model pentru celelalte democrații europene. Ea trebuie să abandoneze nepărat politica antireligioasă și să regaranteze libertatea confesiunilor. Ceea ce ne face astăzi să luptam pentru libertatea religioasă este în esență același lucru care ne-a făcut să luptăm împotriva comunismului. Ateismul și comunismul nu pot naște decât minciună. Spiritualitatea este o garanție a civilizației, întrucât spiritualitatea și credința creează cetățeni corecți. Fără cetățeni corecți nu pot exista schimburi comerciale, iar fără acestea, nu există civilizație." (link)
2. În Germania, principala vizată fiind tot secta scientologilor, începând din 1997, după o anchetă a serviciilor de poliție, guvernul federal a pus în gardă populația, cu privire la pericolul prezentat de aceasta, iar landul Bavaria a decis excluderea adepților săi din funcțiile publice.
 
- încetarea propagandei sectei ateiste (anti-teiste) în mass-media, derulată astăzi cu acceptul și susținerea organelor de control ale audio-vizualului, care nu reactionează la mesajele anticreștine, antireligioase sau la blasfemie;
 
- încetarea hărțuirii constante la adresa majorității (adică a persoanelor care nu sunt ateiste);
 
- încetarea dezumanizării și desacralizării omului;
 
- încetarea confiscării sărbătorilor creștine și populare, a înlocuirii lor cu obiceiuri ateiste (anti-teiste, păgâne, sataniste);
 
- încetarea atacurilor la adresa familiei tradiționale și a vieții, și a valorilor tradiționale creștine, în general;
 
- încetarea manipulării mentale anti-teiste la nivel politic, social, mediatic, educațional, cultural etc;
 
- reintroducerea perspectivei religioase în programa școlară, nu doar ca oră de religie, ci în toate celelalte materii de studiu, de unde a fost confiscată și ascunsă în mod flagrant;
 
- NU unei societăți fără conștiință și, mai mult, NU unei societăți fără mustrare de conștiință!
 
***
Dacă te opui tipului de om fără conștiință, propus de ateism, dacă aperi drepturile la viață, dreptul copilului încă nenăscut, dacă aperi familia și școala, valorile tradiționale și sănătoase, dacă vrei să ai parte de politicieni care să-ți apere interesele, dacă vrei ca omul, în general, copiii, persoanele în vârstă, natura și animalele să fie tratate cu blândețe și iubire în societate - și nu cu răceala și datoria induse de legile ateiste, ci cu căldura și dragostea induse de constiința garantată doar de credința în adevăratele valori - alătură-te acestei campanii împotriva dezumanizării totale și a proliferării genocidului spiritual ateist, la care asistăm, de zeci de ani.
 
26.11.2015 10:03, Ing. Catalin Ion

 

Service schedule for the week of December 1st-6th 2015

Scrisoarea monahilor romani din sfantul munte Athos catre poporul roman

 
Părinții români din Sfântul Munte Athos, 
Către poporul dreptcredincios român
Iubiți frați întru Hristos, cu multă întristare vă adresăm aceste cuvinte, văzând pericolul și durerea prin care trece poporul român în aceste zile. Deși cu trupul departe de țară, cu rugăciunile noastre nu ne-am despărțit niciodată de neamul în mijlocul căruia ne-am născut, încât acum nu putem să tăcem și să rămânem nepăsători în fața momentului de răscruce prin care iarăși trece poporul român în istoria sa. 
Ne referim la mișcările stradale în care revolta oamenilor faţă de decăderea la care a ajuns din multe puncte de vedere societatea românească este dirijată de forțe ostile țării împotriva stăpânirii statului și a Bisericii noastre. Desigur că nu Dumnezeu este în spatele acestora, ci mai curând oameni care urăsc poporul român și credința sa creștin ortodoxă și se folosesc de acest moment pentru a produce mai multă tulburare și a găsi astfel prilejul instituirii unei noi ordini antihristice în lumea românească, cum a fost cea din perioada de glorie a bolșevismului în România. Căci numai atunci s-a mai întâmplat ca provocatori să ațâțe mulțimea împotriva Bisericii lui Hristos, cum am auzit că s-a petrecut în ultimele zile. Așadar, nenorocirile în urma cărora au murit mai mulți oameni, iar alții sunt încă între viață și moarte, sunt folosite astăzi, în chip murdar, ca pretext, pentru a aduce alte suferințe, dureri și întristări peste neamul nostru cel atât de necăjit.
Poate nu este deloc întâmplătoare asemănarea revoltei din aceste zile din București cu revoltele care în ultimii ani au condus la vărsări de sânge, războaie, sărăcie și refugiați în mai multe țări ale lumii chiar în unele state învecinate nouă cum este Ucraina. Cei care ies acum în stradă, trebuie să aibă în vedere că este destul de probabil ca acolo să ajungem și noi în aceste vremuri în care orice scânteie este suficientă pentru a aprinde focul ce mocnește astăzi în lume.
Am nădăjduit cu toții după 1990 la o înnoire a lumii românești, la o schimbare în bine a tuturor așezămintelor statului român, însă ce schimbări au adus toate mișcările stradale adesea manipulate de unii și de alții. Am spune că am devenit din ce în ce mai săraci, milioane de români au luat drumul pribegiei, căutând să-și câștige existența în alte părți ale lumii, sute de mii de copii au rămas fără părinți, cu suferința sufletească specifică orfanilor, bolile grave fac ravagii, iar moralitatea poporului a scăzut din ce în ce mai mult.
Din păcate, schimbarea la care ne-am așteptat atunci cu multă nădejde și entuziasm nu a venit și nici nu putea veni prin ieșiri în stradă și proteste de acest fel, cât timp nu am înțeles că nimic nu se poate schimba în bine în lume, dacă nu se realizează o înnoire sufletească a fiecăruia dintre noi, schimbarea lăuntrică a noastră prin lepădarea omului vechi, a omului care a slujit prin patimile sale stăpânitorului lumii acesteia, tatălui fărădelegii. Cum poate birui Dumnezeu și lumea să fie mai bună, atâta timp cât noi nu devenim mai asemenea cu Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru noi, ci, prin faptele noastre, ne asemănăm mai mult cu vrăjmașul lui Dumnezeu, cel care a adus și aduce tot răul în lume, căci este urâtor și ucigător de oameni dintru început (Ioan 8, 44).
Milioanele de avorturi, desfrânările de tot felul, minciunile și hoțiile, dar mai ales necredința care au pătruns în popor cu concursul celei mai mari părți a mass-mediei, îndeosebi a televiziunilor, nu ne îngăduie să avem o soartă mai bună, și nici nu ar trebui să o așteptăm, cât timp continuăm la fel. Ceea ce se întâmplă astăzi, ieșirea în stradă a unora pentru a arăta cu degetul pe ceilalți, fără să vadă sau să-și asume fiecare propriile greșeli pentru starea de fapt la care am ajuns ca popor, este o încununare a întregului rău în care s-a cufundat lumea românească în anii care au trecut.
Având în vedere toate acestea ne îngăduim să adresăm acest cuvânt către poporul român, cu gândul că dacă vom tăcea acum și pietrele vor striga, iar noi nu vrem să ne facem părtași astfel, prin tăcerea noastră, la urgiile care ar putea să vină peste neamul nostru, peste poporul dreptcredincios român.
În primul rând, sfințiilor voastre, preoții Domnului, ne adresăm, rugându-vă să înmulțiți întreaga lucrarea liturgică, prin mai multe Sfinte Liturghii, prin slujirea a cât mai multe Sfinte Taine și ierurgii, căci acestea atrag și înmulțesc lucrarea harului Sfântului Duh în lume. Dar trebuie să avem în vedere că la fel de important este să ne curățim conștiințele prin pocăință și prin spovedanie sinceră și așa să aducem Jertfa nesângeroasă a Sfintei Liturghii, căci Dumnezeu nu primește jertfe din mâini necurate.
De asemenea, este foarte important să spovedim credincioșii cu mult mai des, şi nu numai în perioada posturilor, căci oamenii împovărați de păcate se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu în răstimpurile dintre posturi, suficient cât viața lor creștină să devină tot mai formală.
Să ne rugăm cu conștiința că noi cei din cinul preoțesc și monahal suntem primii vinovați pentru că mulți din poporul nostru s-au înstrăinat atât de mult de Dumnezeu astăzi. Viața lor a ajuns suficient de secularizată, încât cu greu ar mai putea fi deosebită de viața unui ateu sau a unui păgân. Poate că dacă noi am fi luminat mai mult în lume prin slujirea Domnului, printr-o viață de evlavie și rugăciune, mult mai mulți dintre români nu s-ar fi adâncit într-o măsură atât de mare pe o cale care îi îndepărtează de Bunul Dumnezeu.
Creștinilor care umpleți locașurile sfintelor biserici de-a lungul anului și aveți conștiința că din mâna Domnului vine tot binele, vă îndemnăm să întăriți postul și rugăciunea, să înmulțiți faptele de milostenie și pocăința, să vă spovediți mai des și cu frică și cutremur să vă apropiați de Dumnezeieștile Taine, împărtășindu-vă cu Trupul și Sângele lui Hristos, căci fără El nu putem să facem nimic (Ioan 15, 5). 
Pentru voi cei care în anii din urmă v-ați adâncit în păcate grele, ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să vă lumineze conștiința, încredințându-vă sufletește că toate aceste păcate, prin spovedanie și prin urmarea unui canon de pocăință, El Însuși le va șterge pentru jertfa Fiului Său Iisus Hristos. Ne gândim mai ales la cei care ați făcut fapte care atrag mult mânia și pedeapsa lui Dumnezeu asupra poporului cum sunt avorturile și crimele, desfrânările dobitocești, și nedreptățile care aduc multă suferință aproapelui, copiilor, celor săraci și în strâmtorări de tot felul. Domnul, cel îndelung răbdător ne așteaptă, numai să găsim doctorul sufletului nostru, preotul căruia să-i mărturisim aceste păcate și prin mâna căruia să primim iertarea de la Hristos.
Celor care, ca şi noi, vă trageți din aceiași rădăcină creștină a poporului român, botezați în numele Sfintei Treimi, dar prin care astăzi se lucrează această tulburare ce vine asupra neamului nostru și a Bisericii, vă amintim că orice păcat i se iartă omului după cuvântul Mântuitorului, numai cel împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici aici pe pământ și nici în cer (Matei 12, 31). Nu vă gândiți la plata pe care o veți primi pentru că v-ați luptat împotriva lui Hristos și a poporului dreptcredincios român, căci degrabă vă va ajunge pedeapsa Domnului, nu altfel, decât prin faptul că vă va părăsi în mâinile celui căruia îi slujiți, diavolul, care este ucigător de oameni dintru început. El nu răsplătește altfel decât prin tulburări sufletești și mentale, prin divorțuri și necazuri, prin boli necruțătoare și moartea fără nădejdea învierii. După ce vă va folosi, pe alții îi va lua în locul vostru ca să-i slujească amăgindu-i ca și pe voi cu banii, cu puterea sau cu satisfacerea cine știe cărei patimi. Nu vă amăgiți, căci nimeni din cei care s-au luptat împotriva adevărului lui Dumnezeu, nu a avut viața frumoasă pe care o aștepta. Domnul vă așteaptă să vă întoarceți la El cu pocăință, cum L-a așteptat pe Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut. Acesta nu a înțeles marea milostivire a lui Dumnezeu şi din mândrie, s-a supus încă o dată celui rău, sinucigându-se, fără să se folosească de cei 30 de arginți, pe care i-a primit pentru fărădelegea sa.
De asemenea, tuturor celor care în aceste zile din neștiință, dar cu bune intenții, vă alăturați celor care produc atâta tulburare, trebuie să vă spunem că fără să vreți vă faceți părtași la toate păcatele lor, împărtășind același blestem al fărădelegii. Mai degrabă, dacă chiar vreți mai mult bine pentru neamul nostru, căutați cu discernământ la cele ce se petrec, și stați deoparte, dacă nu puteți să împiedicați provocările şi manipulările celor plătiți pentru a face aceasta sau sunt, pur şi simplu, înșelați de cel rău.
Iubiți dreptcredincioși ortodocși români, la un sfert de veac de la căderea regimului comunist, deși atunci am crezut că o soartă mai bună va aștepta poporul român, ne aflăm într-un moment de răscruce poate cu mult mai grav decât la anul 1990. Nu am fi părăsit pacea rugăciunilor noastre, dacă nu am realiza pericolul prin care trece astăzi lumea românească. Este din păcate un moment de criză ca rezultat al păcatelor în care ne-am adâncit ca neam în toți acești ani, păcate pentru care fiecare dintre noi poartă partea lui de vină. Dacă vom pleca cu gândul că noi suntem vinovați, și nu alții, cu siguranță mai este o șansă de a ne putea izbăvi făcând pocăință. 
Să încercăm, așadar, fiecare după putință să participăm cât mai des la Sfânta Liturghie, căci nu este rugăciune a Bisericii care să atragă mai mult mila lui Dumnezeu decât o face jertfa cea nesângeroasă a Lui Hristos. Să nu uităm însă să aducem prescura noastră ca semn văzut al jerfirii vieţii noastre lui Dumnezeu. Să prelungim apoi orele de rugăciune, cititul la psaltire, să adâncim mai mult postul și să ne păzim conștiința și limba de la judecata aproapelui, căci avem nădejde că toate acestea împlinindu-le cu mărime de suflet, alături de cele amintite anterior, pentru rugăciunile Maicii Domnului, a tuturor Sfinților Lui, dar și a Sfinților și Mărturisitorilor neamului nostru, Domnul ne va mântui din aceste încercări prin care trece astăzi poporul nostru.
Să ne dea Bunul Dumnezeu discernământ ca să înțelegem că lupta noastră nu este împotriva aproapelui nostru, nici a stăpânirilor, după cum ne învață Evanghelia, ci împotriva duhurilor răutății, a patimilor prin care cel rău spurcă lumea și ne trage în jos. Să ne ajute Hristos ca aceste evenimente triste care premerg postul Nașterii Domnului, să fie pricină pentru trezvie și pocăință, acum în al doisprezecelea ceas, iar tot răul pe care vrăjmașii lui Hristos vor să-l aducă peste țara noastră să se transforme astfel cu harul lui Dumnezeu într-un început al unei reale schimbări ale neamului nostru aflat în fața judecății istoriei, dar mai cu seamă a Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos.
Aceasta este mărturia părinților români din Schitul Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos la anul mântuirii 2015 ziua a 8, a lunii lui noiembrie, la prăznuirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril pe calendarul nou și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de mir pe calendarul neîndreptat ținut în Sfântul Munte.
Stareţ Arhim. Athanasie Prodromitul
Service schedule for November

Service schedule for October

Service schedule for 5-11th of October

Miercuri - 7 oct - ora 7 pm - paraclisul Maicii Domnului;

Vineri -    9 oct -ora 7 pm - Vecernie ;

Sâmbăta 10 oct - ora 9 am Utrenie ,

                          ora 10 am - Sf Liturghie - urmată de parastase si pomeni ;

Duminica - ora 9 am Utrenie ,

                  ora 10 am - Sf Liturghie urmată de cafea la sala socială.

ROMANIAN FALL FESTIVAL 2015

Monthly Luncheon

Dear parishioners,

We are waiting for you to participate to Holy Litugy on Sunday, September 13th, and after that to celebrate The Nativity of the Ever-Virgin Mary, the patron of our church, with a luncheon donated by Ardeljan family and also Zamfir and Barbos families.

God Bless us all!

Service schedule for September

Service schedule for August

Service schedule for July

Service schedule for June

Service schedule for May 18th-24th

Service schedule of the week 11-17 May 2015

Miercuri 13 Mai – Sf. Mc. Glicheria (Dezlegare la Pește)
7.00 PM – Paraclis
Vineri 15 Mai – Sf. Cuv. Pahomie cel Mare (Dezlegare la Pește)
7.00 PM – Vecernie
Sâmbătă 16 Mai – Sf. Cuv. Teodor cel Sfinţit
9.00 AM – Utrenie. 10.00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase şi Pomeni
2.00 PM – Botez Alexander Adrian Miheş
Duminică 17 Mai – Sf. Ap. Andronic – Duminica a VI-a după Paşti – Duminica Orbului din naștere
(Ap. Fapte XVI, 16-34; Ev. Ioan IX, 1-38, glas 5)
9.00 AM – Utrenie. 10.00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Masa Lunară

Cultural event- Sunday, April 26th

Eveniment cultural la biserica Sf Maria - Duminică 26 Aprilie 2015 in sala socială imediat după Sf Liturghie sunteti invitați la o întâlnire de suflet cu scriitorul Grigore Cartianu aflat într-un turneu prin comunitățile românești din SUA și Canada, își va prezenta cele 7 cărți și filmul căruia i-a scris scenariul. Tema întâlnirii este: 
"Crimele Revoluției. Nedreptate și suferință în decembrie 1989"

Spre deosebire de vizita de anul trecut, Grigore Cartianu ne va aduce de această dată toate lucrările sale publicistice:
* „Sfârșitul Ceaușeștilor”
* „Crimele Revoluției”
* „Teroriștii printre noi”
* „Cartea Revoluției”
* „Jurnalul unui puci ratat”
* „Hagi”
* „Miracolul din noiembrie”
* DVD / filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul – Grigore Cartianu; regia – Radu Gabrea).

Autorul va acorda autografe pe cărțile sale, care vor putea fi achiziționate la fața locului.


,, Eu ii iubesc pe medici ... '' Eu îi iubesc pe medici, pe profesorii de religie . . .

Parish bulletin - March 2015

Obituary

 

 

 

With deep sorrow we announce the passing away of faithful Monica Popescu age 52, after a short and heavy suffering. We are mourning with the family, the husband and three children, and the parents, Morariu family, members of our Church, assuring them that we pray for the repose of her soul always good and gentle. May her remembrance be eternal!

 

The funeral services will be held as follows:
- Sunday, February 15 PM - 4.00 PM - 8.00 PM - First Visitation. 5.00 PM - VIGILS at Leo F. Kearns Memorial Home, address: 61-40 Woodhaven Blvd, Rego Park, NY 11374
- Monday, February 16 PM - 4.00 PM - 8.00 PM - Second Visitation. 5.00 PM - VIGILS at Leo F. Kearns Memorial Home, address: 61-40 Woodhaven Blvd, Rego Park, NY 11374

 

- The funeral will take place on Tuesday 17 February at 10.30 AM at Saint Mary's Romanian Orthodox Church, Address: 42-14 74th Street, Elmhurst, NY 11373.
- Burial will follow at 12.30 PM at Saint Michaels Cemetery, address: 72-02 Astoria Blvd. E. Elmhurst, NY

May God rest her soul in peace!

 

 

General Assembly 2015

Dear parishioners,

 

Sunday, February 8th 2015 will take place the annual general assembly of the members of St. Mary's Roamnian Orthodox Church, right after the Holy Liturgy. All the members are waited.

 

God Bless

Parish bulletin- February 2015

 

Lady's auxiliaries meeting

Lady's auxiliaries meeting

Sunday, February 1st we will have the annual meeting of Lady's auxiliaries from hour church right after Holy Liturgy. All the ladies are expected to participate.

Thank you and see you there!


Important announcement

Dear parishioners,

Because of my tight schedule, please call and reconfirm an hour before every appointment that you have with  me.
Thank you!
God bless!

V. Rev. Protosinghel Chesarie Bertea, Ph.D.

Parish bulletin- January 2015


Pastoral Letter 2014

Nativity of Our Lord and God and Savior Jesus Christ

 

Service shedule december 2014

Parish bulletin- December 2014

 


Religious events of the week 24-30 of november 2014


Miercuri, 26 noiembrie- Sf. Cuv. Alipie Stalpnicul si Stelian
        10:00am- Citirea Psaltirii
         6:00pm- Paraclisul Maicii Domnului. Spovedanii

Vineri, 28 noiembrie- Sf. Stefan cel Nou
         6:00pm- Vecernie. Citirea Psaltirii. Spovedanii

Sambata, 29 noiembrie- Sf. Muc. Paramon si Filumen
          9:00am- Utrenie
        10:00am- Sfanta Liturghie urmata de parastase si pomeni

Duminica, 30 noiembrie- Sfantul Apostol Andrei; Sfantul Andrei Saguna,  Mitropolitul Transilvaniei
          9:00am- Utrenie
        10:00am- Sfanta Liturghie urmata de cafea in sala sociala si un
Moment aniversar cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei-1 Decembrie la New York

Sfantul Maslu

Dear parishioners,

Please see the link bellow:

http://stmrocro.orthodoxws.com/home.html

 

Kursk root icon

Dragi credinciosi.

Va asteptam cu drag la Slujba Utreniei si a Sfintei Liturghii, Duminica 23 Noiembrie.

Dupa Sfanta Liturghie, va veti putea inchina la Sfintele Moaste ale Sfintilor Martiri de la Aiud, primite saptamana aceasta de Biserica Sfanta Maria.

Service schedule- November 2014

Parish bulletin - SNovember 2014

Parish bulletin- October 2014

Service schedule- September 29th- October 5th 2014



Miercuri 1 Octombrie - ora 10.00 AM - Citirea Psaltirii (Catisma a IV-a)
Miercuri 1 Octombrie - ora 07.00 PM - Acatistul Acoperământului Maicii Domnului 
Vineri 3 Octombrie - ora 07.00 PM - Acatist
Sâmbătă 4 Octombrie - ora 09.00 AM - Utrenie. Sfânta Liturghie. Parastas.
Duminică 5 Octombrie - ora 09.00 AM - Utrenie. Sfânta Liturghie. Cafea în sala socială.


Biserica Sfanta Maria alaturi de Institutul Cultural Român din New York invită tinerii din diaspora românească din SUA și Canada să participe la concursul de pictură și desen cu titlul „Ţara din suflet – Patria Română“, inițiat de Direcția Românii din Afara Granițelor și Limba Română din cadrul ICR și Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Comisia pentru Comunităţile de Români din Afara Graniţelor Țării.

Concursul se adresează copiilor și adolescenților cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani și își propune să declanșeze o proiecție și mai puternică a sentimentului apartenenței la țara de origine.

Lucrările de grafică sau de pictură (guaşe, acuarele etc), în format A3 (hârtie de desen), realizate de copii și inspirate de titlul proiectului, trebuie predate la sediul ICR New York până la data de 3.10.2014.
Pe verso, lucrările trebuie să aibă trecute următoarele date: numele autorului, vârsta, oraşul și ţara de reședință.
Persoană de contact: Eduard Andrei, coordonator de programe eduard.andrei@icrny.org; tel. 212 687 0181.

O comisie de specialitate va selecta, la Bucureşti, lurcările care vor fi prezentate în expoziția: “Țara de suflet – Patria Română”, ce va fi deschisă la sediul Institutului Cultural Român, în perioada 28.10 – 4.11. 2014. Se vor acorda diplome de participare şi premii.

Pentru relații suplimentare:
Floarea Țuțuianu, expert I, DRAGLR,
Email: floarea.tutuianu@icr.ro;

Romanian Fall Festival

Parish bulletin - September 2014

 

 

 

Service schedule- September 2014


Fundraising 2014

"Saint Mary" Romanian Orthodox Church

Dear fellow Americans,

We invite you to take part in a Fundraising Campaign organized by the Romanian Orthodox Church "Saint Mary", Elmhurst, NY. The campaign aims to purchase a property on which we will build a Romanian center encompassing the parsonage, a Romanian school for grades 1-4 and housing for senior citizen, the poor and helpless.

Be a part in this splendid and honorable Orthodox Christian humanitarian gesture, which ennobles and exalts each of us.

Any donation or contribution will be much appreciated and may God bless you and provide tenfold for your personal sacrifice!

You're welcome to join us in this beautiful and generous Christian approach!

God bless you!

It is our pleasure to invite you to the:

ROMANIAN FESTIVAL IN QUEENS

hosted by Saint Mary’s Romanian Orthodox Church

42-14 74th Street, Elmhurst NY 11373

on September 20-21 2014

We will welcome you with traditional Romanian foods, Romanian music and dance.

Saturday September 20th from 12 - 7 PM and Sunday September 21st from 1 PM until late evening.


 

Programul Liturgic al lunii August

 

Miercuri 20 August – Sf. Prooroc Samuel

6:30 PM – Acatist

 

Vineri 22 August – Sf Mc Agatonic

7:00 PM – Vecernie

 

Sâmbătă 23 August – Sf Mc Lupu

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie urmată de Parastase și pomeni

 

Duminică 24 August – Sf Mc Eutihie și Cosma Elotul. Duminica a unsprezecea după Rusalii

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie urmată de cafea în Sala Socială

 

Miercuri 27 August – Sf Cuv Pimen cel Mare

7:00 PM – Acatist

 

Joi 28 August – Sf Cuv Moise Etiopianul

7.00 PM – Vecernie

 

Vineri 29 August – Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul (post negru)

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie

 

Sâmbătă 30 August – Sf Ier Varlaam Mitropolitul Moldovei

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta Liturgie urmată de Parastase și pomeni

 

Duminică 31 August – Așezarea în raclă a cinstitului brâu al Maicii Domnului. Duminica a doisprezecea după Rusalii

9:00 AM – Utrenie. 10:00 AM – Sfânta­ Liturgie urmată de cafea în Sala Socială


Dormition of the Mother of God

Troparion

In giving birth you preserved your virginity. In falling asleep you did not forsake the world, O Theotokos. You were translated to life, O Mother of Life, and by your prayers, you deliver our souls from death.

 

Kontakion

Neither the tomb, nor death could hold the Theotokos, who is constant in prayer and our firm hope in her intercessions. For being the Mother of Life, she was translated to life by the One who dwelt in her virginal womb.

 

Dormition of the Mother of God

The Dormition (Falling Asleep) of the Theotokos is one of the Great Feasts of the Orthodox Church, celebrated on August 15. This feast, which is also sometimes called the Assumption, commemorates the death, resurrection and glorification of Christ's mother. It proclaims that Mary has been "assumed" by God into the heavenly kingdom of Christ in the fullness of her spiritual and bodily existence.According to Orthodox Tradition, Mary died like all humanity, "falling asleep," so to speak, as the name of the feast indicates. She died as all people die, not "voluntarily" as her Son, but by the necessity of her mortal human nature which is indivisibly bound up with the corruption of this world. The feast was added to the Roman calendar in the seventh century as the Dormitio. In the eighth century, the title was changed to the Assumptio (Assumption).

The Apostles were miraculously summoned to this event, and all were present except Thomas when Mary passed from this life. She was then buried.

Thomas arrived a few days later, and desiring to see her one more time, convinced the others to open her tomb. Upon doing so, the Apostles discovered that her body was no longer present. This event is seen as a firstfruits of the resurrection of the faithful that will occur at the Second Coming of Christ. The event is normally called the Dormition, though there are many Orthodox parishes in English-speaking countries with the name Assumption.

As with the nativity of the Virgin and the feast of her entrance to the temple, there are no biblical or historical sources for this feast. The Orthodox Church teaches that Mary is without personal sins, as well that Mary truly needed to be saved by Christ as all human persons are saved from the trials, sufferings, and death of this world. She truly died and was raised up by her Son as the Mother of Life and participates already in the eternal life of paradise. This life of paradise is prepared and promised to all who "hear the word of God and keep it." (Luke 11:27-28)

The feast is preceded by 14 days of strict fasting, with the exceptions that fish is eaten on the Feast of the Transfiguration (August 6). On weekdays before the feast, either the Great Paraklesis (service of supplication) or the Small Paraklesis is celebrated.

On the eve of the feast, Vespers is served and contains three Old Testament readings that have New Testament meaning. In Genesis 28:10-17, Jacob's Ladder which unites heaven and earth points to the union of God with men which is realized most fully and perfectly in Mary the bearer of God. "How awesome is this place! This is none other than the house of God, and this is the gate of heaven!" In Ezekiel 43:27-44:4, the vision of the temple with the door to the East perpetually closed and filled with the glory of the Lord, symbolizes Mary. And in Proverbs 9:1-11, Mary is also identified with the "house" which the Divine Wisdom has built for herself.

Sometimes Matins is served on the morning of the feast. The Gospel reading is from Luke 1:39-49, 56. It is read on all feasts of the Theotokos and includes the Theotokos' saying: "My soul magnifies the Lord and my spirit rejoices in God my Saviour, for he has regarded the low estate of his handmaiden, for behold, henceforth all generations will call me blessed."

Divine Liturgy is served on the day on the feast. In some churches, it is the custom to bless flowers on this feast before the Liturgy. The epistle reading is from Philippians 2:5-11, and speaks of "Christ Jesus, who, being in the form of God, did not consider it robbery to be equal with God, but made Himself of no reputation, taking the form of a bondservant, and coming in the likeness of men." The gospel reading is taken from Luke 10:38-42 and 11:27-28 together; this reading is also always read on all feasts of the Theotokos. In it, the Lord says, "blessed are those who hear the word of God and keep it!"

 


Service schedule for July 2014

Programul liturgic al lunii iulie

Miercuri 2 iulie – Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt
7:00 PM – Acatistul Sf. Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Vineri 4 Iulie – Ziua Națională a Statelor Unite ale Americii – Independence Day (nu se săvârșește slujbă)

Sâmbătă 5 iulie – (nu se săvârșește slujbă)

Duminică 6 iulie – Cuv. Sisoe cel Mare
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de cafea în sala socială

Miercuri 9 iulie – Sf. Mc. Panagratie și Chiril
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Vineri 11 iulie – Sf M. Mc. Eufimia
7:00 PM Vecernie

Sâmbătă 12 iulie – Sf. Mc. Proclu și Ilarie
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și pomeni.

Duminică 13 iulie – Soborul Sf. Arhanghel Gavriil
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie
12:30 –Masa Lunară de Strângere de Fonduri – donator – Părintele Chesarie Bertea

Miercuri 16 iulie – Sf. Mc Atinoghen
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Vineri 18 iulie – Sf. Mc. Emilian de la Durostor
7:00 PM – Vecernie

Sâmbătă 19 iulie – Sf. Cuv Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare
9:00AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și pomeni
7:00 PM – Vecernia Mare

Duminică 20 iulie – Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul
9:00 Utrenie
10:00 Sfânta Liturghie urmată de cafea în sala socială

Miercuri 23 iulie – Sf. Mc. Ier. Apolinarie
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

Vineri 25 iulie – Adormirea Sf. Ana, mama Maicii Domnului
7:00 PM – Vecernie

Sâmbătă 26 iulie – Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de Parastase și pomeni

Duminică 27 iulie – Sf. M. Mc si Tămăduitor Pantelimon
9:00 AM – Utrenie
10:00 AM – Sfânta Liturghie urmată de cafea în sala socială

Miercuri 30 iulie – Sf. Ap. Sila
7:00 PM – Paraclisul Maicii Domnului

 

 

Parish bulletin

Fast of the Holy Apostles Peter and Paul(june 16th-29th)

The Podvig of the Apostles' Fast is less strict than during Great Lent: We abstain from eating meat and dairy products throughout the Fast. The Church ustav also provides that, on Mondays, Wednesdays and Fridays during the Apostles' Fast, we abstain from consuming fish, wine and oil; on the other days of the week, Tuesday and Thursday, we abstain from eating fish. Eating fish is permitted on Saturdays and Sundays and on days commemorating certain great Saints.

Teachings of St. Seraphim of Sarov on Fasting

Fasting consists not just of eating rarely, but also of eating little. And not just in eating only one meal, but in not eating much. Foolish is the faster, who waits for a specific time [to eat a meal], but then at the time of the meal is completely consumed, body and mind, with insatiable eating.

In proportion to how the body of the faster becomes thin and light, so the spiritual life attains perfection and reveals itself in wonderful ways. Then the soul acts as if in an incorporeal body. Carnal feelings are shut off, and the spirit, released from the world, ascends to heaven and completely immerses itself in contemplation of the spiritual world.

Every day one should partake of just enough food to permit the body, being fortified, to be a friend and helper to the soul in performing the virtues. Otherwise, with the body exhausted, the soul may also weaken.


Lessons from the Fathers. Fasting

There is both a physical and a spiritual fast. In the physical fast the body abstains from food and drink. In the spiritual fast, the faster abstains from evil intentions, words and deeds. One who truly fasts abstains from anger, rage, malice, and vengeance. One who truly fasts abstains from idle and foul talk, empty rhetoric, slander, condemnation, flattery, lying and all manner of spiteful talk. In a word, a real faster is one who withdraws from all evil.

As much as you subtract from the body, so much will you add to the strength of the soul. 

* * *

By fasting it is possible both to be delivered from future evils and to enjoy the good things to come. We fell into disease through sin; let us receive healing through repentance, which is not fruitful without fasting.  

* * * 

True fasting lies is rejecting evil, holding one's tongue, suppressing one's hatred, and banishing one's lust, evil words, lying, and betrayal of vows.  

Holy Hierarch Basil the Great

Do you fast? Then feed the hungry, give drink to the thirsty, visit the sick, do not forget the imprisoned, have pity on the tortured, comfort those who grieve and who weep, be merciful, humble, kind, calm, patient, sympathetic, forgiving, reverent, truthful and pious, so that God might accept your fasting and might plentifully grant you the fruits of repentance.

Fasting of the body is food for the soul.

* * *

It is necessary most of all for one who is fasting to curb anger, to accustom himself to meekness and condescension, to have a contrite heart, to repulse impure thoughts and desires, to examine his conscience, to put his mind to the test and to verify what good has been done by us in this or any other week, and which deficiency we have corrected in ourself in the present week. This is true fasting.

* * *

As bodily food fattens the body, so fasting strengthens the soul; imparting it an easy flight, it makes it able to ascend on high, to contemplate lofty things and to put the heavenly higher than the pleasant and pleasurable things of life.

 

* * *

The point is not only that we should come to church each day, that we should continually listen to one and the same thing, and that we should fast for the whole Forty Days. No! If we, from continually coming here and listening to the teaching, do not acquire anything and do not derive any good for our soul from the time of the fast ­ all this does not procure for us any benefit, but rather serves for our greater condemnation, when despite such concern for us by the Church we remain just the same as before.  

Do not say to me that I fasted for so many days, that I did not eat this or that, that I did not drink wine, that I endured want; but show me if thou from an angry man hast become gentle, if thou from a cruel man hast become benevolent. If thou art filled with anger, why oppress thy flesh? If hatred and avarice are within thee, of what benefit is it that thou drinkest water? Do not show forth a useless fast: for fasting alone does not ascend to heaven. 

 

* * *

Fasting is wonderful, because it tramples our sins like a dirty weed, while it cultivates and raises truth like a flower.

Holy Hierarch John Chrysostom

Whosoever rejects the fasts, deprives himself and others of weapons against his own much-suffering flesh and against the devil, who have power over us especially as the result of our intemperance. 

* * *

We are told: It is no big deal to eat non-Lenten food during Lent. It is no big deal if you wear expensive beautiful outfits, go to the theater, to parties, to masquerade balls, use beautiful expensive china, furniture, expensive carriages and dashing steeds, amass and hoard things, etc. Yet what is it that turns our heart away from God, away from the Fountain of Life? Because of what do we lose eternal life? Is it not because of gluttony, of expensive clothing like that of the rich man of the Gospel story, is it not because of theaters and masquerades? What turns us hard-hearted toward the poor and even toward our relatives? Is it not our passion for sweets, for satisfying the belly in general, for clothing, for expensive dishes, furniture, carriages, for money and other things? Is it possible to serve God and mammon, to be a friend to the world and a friend to God, to serve Christ and Belial? That is impossible.  

Why did Adam and Eve lose paradise, why did they fall into sin and death? Was it not because of one evil? Let us attentively consider why we do not care about the salvation of our soul, which cost the Son of God so dearly. Why do we compound sin upon sin, fall endlessly into opposing to God, into a life of vanity? Is it not because of a passion for earthly things and especially for earthly pleasures? What makes our hearts become crude? Why do we become flesh and not spirit, perverting our moral nature? Is it not because of a passion for food, drink, and other earthly comforts? How after this can one say that it does not matter whether you eat non-Lenten food during Lent? The fact that we talk this way is in fact pride, idle thought, disobedience, refusal to submit to God, and separation from Him. 

Holy Righteous John of Kronstadt

The greatest of the virtues is prayer, while their foundation is fasting. 

* * *

The reason that fasting has an effect on the spirits of evil rests in its powerful effect on our own spirit. A body subdued by fasting brings the human spirit freedom, strength, sobriety, purity, and keen discernment.

Holy Hierarch Ignaty Brianchaninov

If thou, O man, dost not forgive everyone who has sinned against thee, then do not trouble thyself with fasting. If thou dost not forgive the debt of thy brother, with whom thou art angry for some reason, then thou dost fast in vain ­ God will not accept thee. Fasting will not help thee, until thou wilt become accomplished in love and in the hope of faith. Whoever fasts and becomes angry, and harbors enmity in his heart, such a one hates God and salvation is far from him.  

Venerable Ephraim the Syrian

 

A excellent faster is he who restrains himself from every impurity, who imposes abstinence on his tongue and restrains it from idle talk, foul language, slander, condemnation, flattery and all manner of evil­speaking, who abstains from anger, rage, malice and vengeance and withdraws from every evil.  

* * *

Let thy mind fast from vain thoughts; let thy memory fast from remembering evil; let thy will fast from evil desire; let thine eyes fast from bad sights: turn away thine eyes that thou mayest not see vanity; let thine ears fast from vile songs and slanderous whispers; let thy tongue fast from slander, condemnation, blasphemy, falsehood, deception, foul language and every idle and rotten word; let thy hands fast from killing and from stealing another's goods; let thy legs fast from going to evil deeds: Turn away from evil, and do good.   

Saint Tikhon of Zadonsk

 

Seest thou what fasting does: it heals illnesses, drives out demons, removes wicked thoughts, makes the heart pure. If someone has even been seized by an impure spirit, let him know that this kind, according to the word of the Lord, "goeth not out but by prayer and fasting" (Matthew 17:21).

  Saint Athanasius the Great

 

The strictness of the Quadragesima [the Forty Days] mortifies the passions, extinguishes anger and rage, cools and calms every agitation springing up from gluttony. And just as in the summer, when the burning heat of the sun spreads over the earth, the northern wind renders a benefaction to those who are scorched, by dispersing the sultriness with a tender coolness: so fasting also provides the same, by driving out of bodies the burning which is the result of overeating.

  Saint Asterius of Amasia

 

Fasting is the mother of health; the friend of chastity; the partner of humblemindedness (illnesses are frequently born in many from a disorderly and irregular diet). 

Venerable Simeon, the New Theologian

Give the body as much food as it needs, and thou shalt receive no harm, even if thou shouldest eat three times a day. If a man eats but once a day, but undiscerningly, what benefit is there to him from that. The warfare of fornication follows excess in eating - and after this the enemy weighs down the body with sleep in order to defile it.

Saints Barsanuphius and John

As a flame of fire in dry wood, so too is a body with a full belly.

Venerable Isaac the Syrian

Always establish one and the same hour for taking food, and take it for fortifying the body and not for enjoyment. 

Venerable Anthony the Great

Do not neglect the Forty Days; it constitutes an imitation of Christ's way of life. 

 

Saint Ignatius the God­bearer

 

The holy fasters did not approach strict fasting suddenly, but little by little they became capable of being satisfied by the most meagre food. Despite all this they did not know weakness, but were always hale and ready for action. Among them sickness was rare, and their life was extraordinarily lengthy.

 

To the extent that the flesh of the faster becomes thin and light, spiritual life arrives at perfection and reveals itself through wondrous manifestations, and the spirit performs its actions as if in a bodiless body. External feelings are shut off, and the mind that renounces the earth is raised up to heaven and is wholly immersed in the contemplation of the spiritual world.   

Venerable Seraphim of Sarov

  The more days of fasting there are, the better the healing is; the longer the period of abstinence, the more abundant the gain of salvation is.  

Blessed Augustine

Fasts do not shorten a man's life. Venerable Symeon the Stylite lived for 103 years, Saint Cyril the Anchorite lived 108 years, Saint Alypius the Stylite ­ 118, Venerable John the Silent ­ 104 years, Anthony and Theodosius the Great ­ for 105 years, Venerable Paul of Thebes ­ 113, Paul of Komel ­ 112, Venerable Macarius of Alexandria ­ 100, Venerable Sergius of Radonezh ­ 78, Venerable Cyril Belozersky ­ 90, Macarius Zheltovodsky ­ 95.

Great Lent 2014

Great Lent 2014

Archpastoral Message of His Beatitude, Metropolitan Tikhon on the Beginning of Great Lent 2014

Christ

March 2, 2014

To the Very Reverend Clergy, Monastics and Faithful of the Orthodox Church in America:

Dear Brothers and Sisters in Christ,

In the Holy Apostle and Evangelist Luke’s account of the parable of Prodigal Son, we hear the following words of the son to the father:  “Father, I have sinned against heaven and before you; I am no longer worthy to be called your son; treat me as one of your hired servants.”  While all of us have received the spirit of sonship (Romans 8:15), like the Prodigal Son, we have squandered that gift and have rejected the pledge of future inheritance.

And yet today, we are given that opportunity to come before our Heavenly Father as repentant children, crying, “Abba, Father, turn not Thy face from Thy servant, for I am afflicted; hear me speedily, draw near unto my soul, and deliver it!” (Psalm 68/69:17-18).  The present season of repentance allows us to assess what we are doing with our lives, discerning what has caused us to turn away from sonship and striving to regain the spirit of sonship through the acquisition of love.

Through the examples of Moses’ forty days and nights without food or drink on Mount Sinai, and the forty days and forty nights that our Lord fasted in the desert, we are reminded of Saint Simeon of Thessalonica’s words: “Fasting is the work of God.”  And it is this work that takes place in the arena of repentance—Great Lent.

While our battle takes place within this world, we know from the words of the Apostle that the weapons of our warfare are not carnal (2 Corinthians 10:4).  Rather, the weapon given to us by our Lord is His commandment to “love one another as I have loved you” (John 13:34).  This commandment is the basis on which we will be judged by the Son of Man at His awesome second coming.  When we saw the least one hungry, did we love him?  When we saw the least one imprisoned, did we love him? When we saw the least one homeless and a stranger, did we love him? If we do any of these tasks, if we give of all that we possess but do not do it in response to Christ’s commandment, we have gained nothing (1 Corinthians 13:3).

We are given this time of the Great Fast to grow closer to God and His Holy Church.  But, before we can even begin to take steps toward a closer relationship with our Lord and Savior, we must learn to love, for “whoever does not love does not know God, because God is love” (1 John 4:8).

Brothers and sisters: I too have sinned before heaven and before you, and thus I beg your forgiveness for my failings, and I ask for your prayers as I assure you of mine.

As we enter together into the season of Great Lent, let us “cast off the works of darkness and put on the armour of light, that having sailed across the great sea of the Fast, we may reach the third-day Resurrection of our Lord Jesus Christ, the Saviour of our souls” (Apostikha at Vespers, Sunday of Forgiveness).

With love in Christ,
SIGNATURE
+TIKHON
Archbishop of Washington
Metropolitan of All America and Canada

Short presentation of St Mary

Pastoral letter

PASToRAL LETTER 2013

NATIVITY oF oUR LoRD AND GoD AND SAVIoR

JESUS CHRIST

Dearly Beloved Reverend Clergy, Venerable Monastics and Devout Faithful of our God-protected Episcopate:

CHRIST IS BORN! LET US GLORIFY HIM!

By God’s grace, we have come to celebrate the birth of our Lord Jesus Christ. Thanks be to him!

Christmas is an invitation to us to come to the manger wherein rests the infant Messiah and to make ourselves to be like little children. It is a time of the year when the words of the Cherubic Hymn that we sing during the Divine Liturgy have special meaning: “Let us lay aside all earthly cares.”

Indeed, who has fewer cares than a trusting child? We must also put aside our daily concerns so that, emptied of self and with open heart, we may in fact, “receive the King of all,” paying homage to the newborn Prince of Peace, King of kings and Lord of Lords.

Laying our gift of trust in him at his feet, we are immediately rewarded with his blessing on us, the blessing of Hope. Without hope, man is devoid of a purpose to live, of a future, of a tomorrow. Hope is something positive, the possibility of change, and this, for the better.

Alone, man is unable to overcome the world; but in Christ, all things are possible. Every philosophy, every human plan or scheme is nonsense unless based on the truth which radiates from the Christ child in the cave.

By his life and teaching, the Lord Christ has lifted our spirits to the heavens by telling us that he came to give us life and life more abundantly. This abundance is not a quantitative one but qualitative, of true value, which held good for our fathers, for us and for the generations to come. Regardless of the times, the government or powers that be, God’s values are forever.

These lasting values, that the world was created good by God and that man, every human being, is made in his image and likeness, are made known to all who accept the Lord and put their trust in him.

This trust in the Savior refreshes us daily, renews us, lifts our hearts from our daily cares and quickens our bodies. Thus, every minute of each day is precious, because it is an opportunity to bear witness to him by our own words and actions. We thereby urge others to come with us to the cave, to believe and trust, to have hope and press forward, fulfilling this life and preparing for the continuation of our existence in eternity.

All mankind mystically approaches Bethlehem, running to follow the rays of the God-sent star, to bask in the resplendent light radiating from the child in the cave. National boundaries and races all disappear in the penetrating, searching, probing, revealing illumination beaming forth from that shelter in the earth. At his side, we are united with our loved ones: both those near and those far; those on earth and those in the bosom of Abraham; those into whose eyes we can see, and those whose gaze we can only recall; those whose hands we can grasp, and those whose hands we can only remember. Yes, the entire Church from all time kneels in adoration with the angelic host at the foot of the Lord, the infant Messiah.

Dearly Beloved:

Let us be glad and rejoice in this day, for a new earth and a new heaven are ushered in! Our hope, indeed, is in the name of the Lord who made heaven and earth.

Christ is born, and hope is renewed! Christ is born, and darkness is dispelled! Christ is born, and we are saved by faith!

+ NATHANIEL

By the grace of God and the will of the people,

Archbishop of Detroit and The Romanian Orthodox Episcopate of America

Welcome to St. Mary's Romanian Orthodox Church

Welcome to the official web site of the Nativity of the Ever-Virgin Mary Romanian Orthodox Church, in Elmhurst, New York.

This site is dedicated to the spreading of the Word of God and to make known our church to those who are interested in finding a peaceful place to pray and worship the Holy Trinity, Father, Son and Holy Spirit. 

As you will see this site is not only about Orthodox Christianity but also about the people who helped, built and sustained the Nativity of the Ever-Virgin Mary Church over the years.    

Our faith and success depends on people, both clergy and parishioners. Here you will find information about our services, activities and history. Parishioners will find a calendar of events, information on Orthodoxy and much more... helping them to expand their relationship with the parish and with the Holy Church in general.

There will always be updates and new features added, therefore please visit us often.

Once again, "Welcome!"